Ziua 5 - Ponferrada si mai departe

Incepe sa ploua usor si profit de ocazie sa-mi pun pe mine geaca de ploaie Mammut Packlite pe care am dat mai mult decat pe biletul de avion, da’ care-i marfa de marfa.

Foarte aproape este o cutiuta, parchez bidiviul, fac cativa pasi prin padure si gasesc comoara.

Urmeaza o coborare luuunga luuuunga - mai lunga decat va imaginati, vreo 1000 de metri diferenta de nivel – pana in Ponferrada. Drumul de coborare trece prin mai multe satuce de munte foarte pitoresti, locuri unde merita ramas peste noapte. Chiar vad intr-un loc paturi supraetajate, puse afara sub un acoperis. Faina ideea sa te bucuri de un somn racoros in aerul de munte spaniol.

In Ponferrada - alt oras minunat - ma asez la masa pe o terasa in piata principala. Afara incepe sa ploua torential. Astept sa treaca ploaia dau o tura la o cutiuta, fac un mic popas langa cetatea cavalerilor teutoni (cred) si ma pun iar pe drum. Chiar cand plecam dau nas in nas cu Lolek si Bolek si ne salutam veseli. Au bagaj mai mic ca mine dar vad ca, deocamdata ritmul mai slab.

Am parte din nou de drumuri forestiere prin culturi de vita de vie. Ma amuz gandindu-ma cat de melancolic ar fi tata sa vada toate astea. Sunt sigur ca s-ar gandi imediat la o friptura cu un vin rosu si ca desert o portie de fructe de mare cu un vin alb.

Dau tare mai departe si incep deja, usor, a doua mare urcare de pe Camino. Afara este innorat, aproape ora 20.00 si dumul merge naspa pe langa o strada cu doua benzi, noroc ca nu-i prea populata. Am o harta cu profilul de altitudine dintre localitati si-mi arata ca ar urma un pas cu 500 de m diferenta de nivel. Imi pun in cap sa trec de asta pana sa innoptez si incep sa urc. Merg pe bicicleta vreo 10 minute si apoi incep sa merg pe langa. Dupa nici 5 minute, singura masina care a trecut pe drumul ala pustiu opreste si un tinerel imi spune ca nu-i bine pe acolo, sa merg pe drumul principal. Aham deci asta insemna linia punctata de pe harta mea. Un short-cut oficial. Buna treaba. In mai putin de juma de ora ajung intr-un satuc unde ma hotarasc ca raman peste noapte. Cum nu prea avem chef de refugio ma opresc la o pensiune si intreb de camera libera.

Este complet ocupat dar imi spune sa merg la pensiunea Fernandez. Ajung acolo si un mosulica imi spune ca nu mai are camere libere dar poate sa mi ofere un pat intr-o camera mai mare. Il rog sa-mi arate si ce-mi vad ochii, un dormitor imens, cu vreo 50 de paturi supraetajate, fiecare set de paturi separate cu o perdea de celelate. Si tot dormitorul ala e liber. Just for me. Ma instalez. Dus sapalat haine si fug la masa.

Sunt doar 2 barur in zona, ma opresc la primul si-mi spin ca nu mai au haleala. La al 2-lea patesc la fel si cand m vad asa mirat cei 3 baieti de la bar imi arata beream sa stau cu ei ce-mi trebuie mancare. Ar merge o bere dar nu pe matul gol. Merg la supermarket si-mi opresc imboldul de a cumpara jumatate din el, totusi iau unt, branza, ton, ansoa, paine, un suc din malt, muraturi si ciocolata. Ma asez in fata bancii de la pensiune si-i dau potol. Yehaaa, viata e colorata cu burtica plina.

Concluzia zilei

100 de km
7 ore de mers efectiv