Mergem noi ce mergem pe autostrada, spre cutiuta si realizam ca asta-i drumul spre mare. Si cand zici mare spui Vama Veche. Pai de aici pana sa ne hotaram sa mergem in Vama n-a mai fost decat un pas.
Dupa 3,5 ore dansam ca nebunii pe plaja la Stuff. Mai un shot de Jager, mai o bere si se face dimineta. Prietenii stiu ca rasaritul in Vama vine impreuna cu Bolero de Ravel ce rasuna de la Stuff.
Si stand noi asa la rasarit imi dau seama ca petrecerea si sfarsitul drumului pe Camino au fost abia in seara si dimineata asta. Abia acum, cand vad rasaritul, sufletul meu este impacat. Am terminat Camino aici in Vama, unde m-am simtit mereu ca acasa.
dar .... poate .... Camino .... nu se termina niciodata ...
2 comentarii:
Iti multumesc Andrei!!!
F fain :)..aproape ca am facut calatoria cu tine :)...ma rog, nu chiar, dar ai povestit f fain..
Esti un om norocos, Andrei, ca ai avut ocazia si determinarea sa faci un asemenea drum. Mi-ai facut o pofta incredibila de calatorii si nebunii de genul asta.
Si iti multumesc si eu pentru lectura asta frumoasa ! :)
Adina
Trimiteți un comentariu