Spre casa

De dimineta, prea dimineta, sarim in autobuz si dupa vreo 3 ore ajungem in Santiago. Masina de inchiriat era deja rezervata, gasim si-o parcare si dupa mai multe parlamentari cu aia de la firma de impachetari biciclete, care nu prea vorbeau engleza, ma vad cu bicla in portbagaj.

Pe drum prindem reprize de ploaie si multe multe curcubee. Semn ca noua viata ne duce pe drumul cel bun. Ajungem noaptea in Madrid, mate de autostrazi, tot ratacim locul unde trebuie sa lasam masina la aeroport dar in cele din urma ne vedem parcati si check-in-uiti. Ceva haleala somn in avion si joi de dimineta direct la birou.

“Cam ciudat sa termini asa, o calatorie atat de faina ...” imi spun si parca totusi simt ca ceva nu-i terminat.