Azi este zi de relaxare. Dormim mult, mancam bine, si mergem pe plaja, la ocean. Din pacate apa este foarte rece si curentul prea puternic pentru a face baie dar ne bucuram de apa, nisip si soare oricum.
Mai tarziu trecem pe la infopoint si ne luam Compostella de Finisterre. Asta nu mai stiu daca iarta vre-un pacat dar prinde bine la CV :-)
Spre seara ne pregatim si plecam la Capatul Pamantului, spre kilometru 0 al traseului Camino de Finisterre. Traditia spune sa mergi pana la capatul peninsulei, pe stanci si acolo sa-ti arzi o haina sau bocancii. Focul este un simbol al purificarii si al unui nou inceput. Phoenix , ceva p-acolo. Tot de pe stanci se spune ca se vad cele mai frumoase apusuri din lume.
Drumul este superb.
Ajungem la kilometrul 0. Asta chiar ca-i mare smecherie.
In zona se vad mai multe vetre unde pelerinii s-au ars hainele. Gasim un loc potrivit, eu imi predau manusile de biciclist si Roxana tricoul cu “paradise found”, turnam oleaca de gaz (de parca transpiratia n-ar fi fost de ajuns) si aprindem focul sacru.
Ardem noi ce ardem si ne pierdem ochii in zare spre soarele care … nu se vedea. Oricum capul meu nu prea intelegea cum e cu un nou inceput cand de fapt vezi apusul. Whatever. Oricum idea cu arsul hainelor si focul care purifica e foarte smechera. Unii spun ca-i moderna altii ca ar fi fost in zona un altar vechi. Crezi ce vrei … eu am plecat purificat clar de acolo si cu gandul la prima bere din noua mea viata, asta nu inainte de a gasi cutiuta de la capatul pamantului: http://www.geocaching.com/seek/cache_details.aspx?guid=3987bdad-f9f0-43ea-83dd-ea165e0e95f0
Se pare ca ritualul ne-a cam facut foame asa ca intram in primul restaurant si am sarbatorit reusita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu